Comuna Covăsânț este situată în centrul Podgoriei Aradului, la poalele munților Zărandului. Prima dată a fost atestată documentar în anul 1333, numită Covachi sau Covansiensis.
Primăria Covăsânț
În apropierea comunei, pe vârful dealului Cioca-Tornea, a existat cetatea Tornea, lângă care, după invazia tătară, pentru a o apăra, a fost construită și fortificația Hindec, ambele distruse în timp.
Școala Gimnazială „Corneliu Micloși”
Comuna a urmat istoria zonei. Era locuită de români, ortodocși, care în 1332 aveau o biserică. După ce zona a fost cucerită de otomani biserica a fost transformată în depozit de armament. La un moment dat acesta a explodat și din fosta biserică a supraviețuit doar turnul.
Ruinele s-au păstrat până azi, situate în curtea unei gospodării.
O nouă biserică de zid a fost ridicată abia în 1734 și în altă locație decât prima. Biserica Ortodoxă „Pogorârea Sf. Duh”, situată în centrul comunei, funcționează și azi.
Comuna se mândrește cu unul din „fiii” săi, Ioan T. Florea (1920-2001), fost învățător, apoi director al școlii locale. După absolvirea Conservatorului „Ciprian Porumbescu” a lucrat ca asistent în cadrul Institutului de Folclor București, ulterior în cadrul Filarmonicii Arad, unde a promovat folclorul zonei. La cerere, în comună se poate vizita Casa Memorială Ioan T. Florea.
Din Covăsânț spre nord, după 8 kilometri se ajunge în comuna Șiria, atestată prima dată documentar din 1169. Azi este foarte vizitată mai ales pentru ruinele Cetății Șiria (1318), situată 496 metri altitudine, pe dealul din spatele comunei, accesibilă pe un drum asfaltat, amenajat până în apropierea ei și pentru Muzeul Memorial „Ioan Slavici și Emil Monția”, situat în centrul localității.
Cetatea Șiria
Muzeul Memorial „Ioan Slavici și Emil Monția”
Între anii 1444-1445 Șiria a aparținut de domeniul lui Iancu de Hunedoara apoi a intrat în proprietatea lui Matei Corvin și în perioada 1461-1454 familiei Bathory. O scurtă perioadă de timp cetatea și satele înconjurătoare au fost ocupate de trupele răsculate conduse de Gheorghe Doja.
În secolele XVI-XVII au intrat sub ocupație otomană, o scurtă perioadă de timp eliberate de trupele lui Mihai Viteazul și în final cucerite de Imperiul Habsburgic (sec. XVIII), când cetatea a fost distrusă.
În anul 1752 în Șiria exista o Biserică de lemn ortodoxă care, deteriorată, a fost înlocuită cu actuala Biserică Ortodoxă „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” (1769).
Numărul catolicilor înmulțindu-se, comunitatea lor a construit Biserica Romano-Catolică „Sf. Ioan de Nepomuk” (1839).
A urmat catolicizarea forțată când o mare parte a populației a trecut la cultul greco-catolic, nou înființat. Azi în comună există Biserica Greco-Catolică, biserică nouă, construită în anul 1940.
Pe lângă cele trei biserici funcționale, în Șiria se pot vedea ruinele unei Bazilici din perioada medievală (secolele XII-XV).
Comuna se continuă cu satul Galșa care aparține administrativ de ea. Satul a fost prima dată atestat documentar din anul 1214.
La marginea lui, între viile Podgoriei Aradului, s-au păstrat până azi ruinele unei Biserici Catolice, probabil tot din perioada medievală, ca cele din Șiria.
Satul a fost locuit de români ortodocși care țineau slujbele într-o Biserică de lemn (1715). Deteriorată, a fost înlocuită cu actuala Biserică Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” (1746-1749).
Inițial turnul său, înalt de 33 metri, a fost construit separat de biserică apoi, prin construirea a două încăperi laterale, a fost legat de ea (1894).
Sub Imperiul Austro-Ungar în sat s-au așezat catolici care și-au construit Biserica Romano-Catolică „Sf. Anton de Padova” (1890).
Al doilea sat care aparține administrativ de comuna Șiria, satul Mâsca, se află la nici 2 kilometri nord de Galșa, în zona unde munții Zărandului se termină și dealurile se continuă cu o zonă de câmpie. A fost atestat documentar în actele de donație prin care contele Antoniu primea cetatea Șiria și localitățile Șiria, Galșa, Mâsca, aparținând cetății Șiriei (1331). Totuși așezarea a fost mai veche deoarece în locul numit „la vie” s-a descoperit un cimitir, datat din a doua jumătate a secolului X, în care au fost înmormântați luptători unguri călare. În zona satului a mai fost descoperită și o fortificație de pământ medievală.
Localnicii, ortodocși, aveau o Biserică de lemn (1747) care, deteriorându-se, a fost înlocuită cu alta din piatră, actuala Biserică Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” (1790). În interior, pe iconostas, au fost pictate icoane pe lemn care au fost în timp recondiționate (1962, 1983).
Citește și Șiria, Căsoaia, Mânăstirea Feredeu
Excursiile Monicăi 